Pătrunse în noua cameră ce-i fusese dată, privind atentă în jur. Nu era deloc pretenţioasă, astfel că aproape orice i s-ar fi părut ok. Zâmbi şters lăsându-şi bagajele într-un colţ al camerei, întinzându-se pentru câteva clipe pe pat, închizând ochii.

Plimbându-mă plictisită pe hol,am bătut la uşă ştiind că o nouă sau nou vecin s-a mutat şi vroiam să cunosc persoana respectivă.

Auzind bătăile venite din dreptul uşii, se ridică alene de pe pat, apropiindu-se de aceasta şi deschizând-o.

Am văzut uşa deschizându.se şi eram curioasă să cunosc persoana care s-a mutat.

Se frecă scurt cu mâna la ochi, privind după persoana din faţa sa, recunoscând-o imediat. Un zâmbet puternic îi brăzdă chipul, îmbrăţişând printr-o mişcare rapidă pe tânără.
-Is! murmură pe un ton fericit, nedându-i drumul.

Eram înlemnită..nu-mi venea să cred că fata din faţa mea,cea care mă îmbrăţişa era chiar..
-Sao! mă bucur să te văd am zis strângând-o uşor în braţe afişând un zâmbet pe care nu îl folosise demult,chiar de la despărţirea sa de Sao.

-Chiar eu, în carne şi oase~ cel puţin pe moment, murmură râzând scurt, eliberând-o peste câteva clipe.
-Intră, continuă, trăgând-o de mână înăuntru.

Am intrat în cameră uitându-mă prin ea apoi m-am întors către gazdă zâmbind.
-Pot sta jos? şi vreau să-mi povesteşti ce ai făcut până acum,nu am mai auzit nimic de tine.

Se aşeză rapid pe un fotoliu, aranjându-şi pentru câteva momente gândurile.
-Normal că poţi sta jos..and, nu sunt tocmai multe de spus, la fel ca înainte, sunt plătită să ucid. Cred că am adunat atât de multe crime...încât iadul mă aşteaptă. Etto, nu am ce-i face, ăsta mi-a fost destinul şi l-am acceptat. Ştii bine că îmi curge prin vene sângele de criminal, tu ai fost singura pe care am cruţat-o, şi nu regret deloc, murmură pe un ton lent, afişând un zâmbet la final.

-Heh,la vechea slujbă,ne? Nu te condamn,dar nu ai remuşcări? şi mă bucur că nu regreţi că m-ai cruţat,altfel te-aş fi bântuit mult şi bine am zis sarcastică apoi râzând uşor la ultimile cuvinte.Am privit-o atent pe prietena mea văzând că anii nu au trecut peste ea şi inima îmi bătea tare simţind o bucurie imensă pentru că o vedeam.

-Hm, uneori mai apar şi remuşcări, dar nu mă pot lăsa doborâtă de ele, ar însemna să mă condamn singură la moarte, şopti privind-o, putându-i citind pe faţă fericirea.
-Cum de nu eşti deja pe mine să mă îmbrăţişezi până-mi dau duhul..? întrebă uşor amuzată.

-Eh,m-am mai maturizat şi eu...plus că mai am nevoie de tine am zis râzând uitându-mă pe fereastră.Apropo,tot te ţii de arme sau ai început să foloseşti cuţite? am continuat curioasă să aflu răspunsul fetei.

-Arme şi..săbii, cuţitele sunt prea stupide să le folosesc, răspunse zâmbind slab. Ah, am uitat, cu ce te servesc..? întrebă pe un ton mai rapid, lovindu-şi uşor fruntea cu palma.

.Heh,limonadă ai? este destul de cald afară şi mă ofilesc să zic aşa am replicat amuzată de gestul fetei.

-Ah, cred că da, tocmai ce am ajuns, deci nu garantez nimic, şopti ridicându-se îndreptându-se spre bucătărie, începând să caute pahare, deoarece limonada o zărise. Reuşi să scape un pahar, provocând un zgomot destul de puternic, între timp şoptind un 'dammit' printre dinţi, ocolind cioburile sparte, turnând în pahare limonadă, întorcându-se cu ele în cameră.

-Iar ai făcut o boacănă,ne? am zis auzind paharul spart de Sao în bucătărie şi m-am ridicat să iau limonadele,punându-le pe masă.

-Etto..ceva de genul, se mai întâmplă, şi la mine des, murmură râzând scurt, întorcându-şi pentru câteva clipe privirea spre bucătărie.
-Mi-e lene să le strâng acum..şopti mai mult pentru sine, zâmbind şters.

-Te-am auzit şi dacă tot nu le strângi să-mi aminteşti că sunt cioburi pe jos dacă voi intra în bucătărie la tine.

-Mda, mă asigur că nu intri în bucătărie, don't worry, şopti râzând scurt, luând între timp paharul său cu limonadă, sorbind puţin.
-Şi viaţa ta cum a fost? Am spus doar eu..

Ma plimbam pe afara.
Am vazut fereastra deschisa.
M-am urcat in copac si am intrat pe geam.
-Hey fetelor.Ce faceti?