Am ajuns in noua mea camera,m-am asezat pe pervarzul ferestrei si am inceput sa ma uit la cer.

Aceasta cred ca e camera Tamarei. of sper sa nu gresesc
Merg si bat la usa

Ma indrept catre usa si o deschid.
-Buna Sclipici.....ce faci?intra nu sta in usa.

-Mersi, se pare ca am intrat bine. Nu stiam care e camera ta

Pai de acuma o sa sti,spun zambind.

-Da asa este, spun luand loc pe canapea

Si te servesc cu ceva?

-Da vinul, prajitura si sucul pe care mi le-ai promis

-Ok.
Merg la frigider si cot prajitura,vinul si sucul.
Pun cele doua pahare de vin,cel de suc si prajitura pe o tava si le duc in camera.
-Poftim.

-Mersi, Tamy tu ca si vampir mananci mancare?

-Normal ca da.....traiesc ca un om normal chiar daca am trait peste 517 ani.Atatia fac anul acesta.

-Ce multi ani ai

-Da,stiu....pana acum i-am mai spus doar unei singure persoane adevarata mea identitate.

-La cine?

-La un baiat,dar acesta a murit in urma cu multi ani.....au trecut 100 de ani de atunci.

Era prietenul tau?

-Da.....se numea Damien

-Si era om?

-Era pe jumatate om pe jumatate vampir.....dar a fost ucis de propria lui familie,spun strangandu-mi pumnul.

-De propria familie??

-Da,spun dand cu pumnul in sacul de box de langa mine.

-Hey calmeaza-te, asta a trecut

-Da,ai dreptate dar nu pot uita cum propria lui familie l-a ucis chiar sub ochii mei si imi duc mana la umarul stang unde aveam o cicatrice urata.

-Eh hai sa nu ne mai gandim la lucruri triste

-Da ai dreptate in fond ei nici nu mai traiesc acuma.